Pauză de liniște

Salutare inspiraților.

Greego a intrat într-o pauză de liniște, din pricină de lipsă de inspirație, de timp, și de deosebita grijă de evitare pe cât posibil a poluării informaționale.

Până la vremuri mai vesele, înțelepciune prieteni. Mustiți de înțelepciune.

Daca nu razi la asta, esti irecuperabil

Seara bună amici supersonici.

În seara asta am dat peste un filmuleț la care am râs cu lacrimi, deși l-am vazut de nenumărate ori, acum mai mulți ani. El are doar menirea de a vă binedispune, atâta tot. Enjoy!

Dumnezeu sa-l ierte

Lumea sportului din România e în doliu. Marian Cozma, unul din ”stâlpii” naționalei de handbal a României, a fost ucis în Ungaria prin înjunghiere direct în inimă. Incredibil cum viața îți spune Nu atunci când te aștepți mai puțin. Și unii dintre noi ne plângem că nu avem un birou mai mare sau că avem coșuri pe față. Tăcere.

Și i-am pus cruce (BRD imi dă vești bune)

Ziua bună fantasticilor!

Da, i-am pus cruce. Și sub cruce se află prima mea sesiune din episodul FEAA. Aseară s-a petrecut ultimul cadru din film, și anume pseudo-examenul la Semiotică. Una s-a dus, oare mai urmează altele 3?

Vă arăt și cum știe BRD să mă înveselească când mă aștept mai puțin. )

De acum știu cui să mă adresez! Disertații oare fac?

Și nu sunt misogin

Deși mărturisesc că mi-e greu să mă abțin. )

10 pentru Centrul Cultural Francez

Ziua bună erudiților!

E vorba despre nota 10. (zece). Motivul?

Ei bine, ieri a avut loc în Aula Magna a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” o proiecție de film documentar. Evenimentul din seria ”Semaine de la memoire”, sau Săptămâna Memoriei, inițiativă admirabilă din partea CCF Iași.

Ce s-a întâmplat de fapt? Ei bine, anul trecut, TVR1 împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a produs un film documentar despre asasinatul tânărului om de cultură și entuziast contestatar al comunismului, Ioan Petru Culianu, ce a avut loc la Chicago,  pe 21 mai 1991. CCF s-a gandit ca în cadrul Săptămânii Memoriei să proiecteze filmul in Aula Universității și să-l aducă pe directorul Institului, Stejărel Olaru să stea de vorbă cu spectatorii. Omul e în același timp narator și producător al documentarului.

Prin natura serviciului, am asistat la manifestație, și am ramas cu două stări afective distincte:

1. o incitare acută către sentimente de repulsie și revoltă față de practicile comuniste, dar și o curozitate patalogică cu privire la caz,

2. o stare de simpatie și căldură față de CCF, care arată că îi pasă, pe de o parte de cultura românească, cât și de evenimentele odioase care au sistat-o și încurajat-o în același timp.

Simplu. Pui filmu, aduci Stejărel, faci o dezbatere, și atragi atenția, un bun potențial de PR, neexploatat după părerea mea. Personal am aflat lucruri extrem de interesante și captivante. Iată câteva impresii:

• publicul asistent (undeva in jurul a 50 de persoane) a fost compus din două categorii: tineri și bunici cu decorații în piept. Eterogenitatea a avut farmecul ei.
• discuția de tip investigație, cu entități precum FBI, CIA, Chicago Police Department, Cold Key Squad, SRI, SIE și KBG provoacă detectivul din fiecare bărbat curios,
• Stejărel Olaru e un om inteligent, calm și răbdător, după cum l-am perceput eu,
• ineditul situației a fost dat de intervenția din public a unui fost student la Chicago care a menționat că are o ipoteză proprie asupra cazului,
• aflarea detaliului conform căruia I.P. Culianu, discipolul lui Mircea Eliade, a fost ucis în toaleta universității din Chicago, de un asasin profesionist care l-a împușcat cu un singur glonte direct în ceafă, aplecându-se peste peretele cabinei vecine m-a făcut să aloc o atenție neobișnuită tevanului toaletei din Rectorat
• moșulică cu 5 insigne în piept care voia neapărat să știe în ce țară a fost fabricat pistolul (Beretta) cu care a fost comisă crima a generat o exclamație în privat de tipul: ”Bă, ce tare-i ăsta!” )
• cazul nu va fi rezolvat niciodată.

Eu vă spun că m-am arătat foarte captivat, și în același timp surprins de inițiativa centrului, pe care o laud. Și pe care o și critic în același timp, pentru că dintr-o perspectivă de PR, evenimentul putea fi ”stors” mai bine.

Dacă vreți să aflați mai multe despre inițiativa CCF, puteți intra aici. Filmul este împărțit în două fragmente de aproximativ 50 de minute fiecare, intitulate ”Culianu în țara lui Ceaușescu” și ”O crimă la Chicago”. A fost difuzat de TVR, și dacă va fi redifuzat, vă recomand să nu-l ratați.

Una peste alta, m-am simțit provocat și în același timp am avut sentimentul că ma aflu locul în care trebuie aseară. Ce s-a întâmplat după nu s-a mai încadrat în același repertoriu afectiv, dar despre examenul de cultură generală, cu probleme de matematică vă povestesc doar dacă îl trec. ) Și cu siguranță pe alt ton!

Cheers!

Viitorul

Seara buna copii. Iata o bucata din eseul pentru EMS, in care a trebuit sa-mi dau cu parerea despre viitorul medie-ei europene. Voi ce parere aveti? Care va fi viitorul?

Don’t hate the media, be the media!

This is the slogan of the indymedia website, where people outside of the journalist professional sphere can publish articles and add news. For me, the future of European media, and even global media, can be summarized in these words: be the media. So we are talking about a new type of media, that’s for sure.
But what is new media? It started to be a serious issue with the development of the internet. These media rely on digital technologies, allowing for previously separate media to converge. Media convergence is defined as a phenomenon of new media and this can be explained as a digital media. The idea of ‘new media’ captures both the development of unique forms of digital media, and the remaking of more traditional media forms to adopt and adapt to the new media technologies.
As we can see even nowadays, media tends to converge, and much of this phenomenon is due to the increase of the power of the internet all over the world. As we can see, this tendency is towards an empowerment of the user, of the consumer of media, of the ordinary citizen who is becoming more and more important in the media landscape.
How did the regular citizens, like me become part of the media? This is especially due to the enlargement of the internet usage, and the rise of the so called web 2.0. This trend is all about the user. The user creates content. That’s how weblogs, forums, portals, and all sort of applications which are user centered have constantly built an alternative to media as we new it until 10 years ago. This is not going to stop. As web 3.0 knocks on the door, we will have applications which learn how to communicate between them, and will facilitate the gathering of all the issues and information one person is interested in all together in one single cyber location. The user will be able to control his blog, watch the favorite movies, to see what the members of his blog community have written lately, everything fully customable.

Gathering scenario

The users have power already, but in my opinion they will have even more power. Probably we will enter in the stage two of the digital system. For me, in 20 years, we will have an unique signal reaching our unique receiver, and we will have the possibility of choosing the type of media conversion we prefer. So, via fast wireless technology we will get an unique signal, which we’ll be able to convert in moving images, printed press or at least detailed content, sound only or, who knows, maybe even holograms who tell us what has recently happened. And this unique receiver I think it will be portable. There is already a growth in the industry of IP phones, with wi-fi technology and also 3G. So everything will be customable, everything will be portable. We will be able to access all the information all around the world, in every moment, being able to make an “a priori” selection on what kind of data we receive. So there will be no need to go to watch television, after to go and surf the internet on the computer, and then go talk on the phone. Everything (or almost) will be all in one. The new media in the future will gather all the actual new media in one unique signal.
For sure, this unique media gathering on a single portable device will, in my opinion, follow the trend of civil media, which is already today a big thing. Nevertheless, regulations will be more strict, and also slowly the traditional media will morph into a more friendly and social identity. There is also the possibility that the professional media and civil one will start to complete each other and live together in a process of symbiosis.
Because of the ongoing user centered trend, I think that practically mainstream media will disappear. More detailed segmentation and the niche broadcasting will takeover. Then niche media is already strong, and I think it’s only going up. So, instead of mainstream media, we will talk more about tribal media, in which the end consumer has power to modify the content, and to send it again mainly to the members of his or hers media tribe. The tribes will be small, with strong identity, will have very specific interests and will be able to sharply select the content they receive throughout the media.

Ownership

Ownership of the media I think it will become a very big problem, due to the cannibalism phenomenon which started already. Only the big ones survive, and the tendency is without any doubt towards a monopoly, if the coercive powers do not take act. See the case of Silvio Berlusconi, who controls more than 60 percent of the Italian media. And he does not stop at the borders of Italy, that is for sure. So, if European Media will not have a monopoly, it will surely be organized on a duopoly system.

Conclusions

As the media is without any doubt one of the most dynamic sector of business, nobody can predict on long term what is going to happen with it. But, the trends of today can guide us to think that the digital era will evolve, the civil media will increase its’ power and the most important aspect is that the user, the consumer, the simple receiver will be able to decide what, when and how he gets out of the media, and also actively switch to the transmitter role.

Da, o sa-mi fie dor

Buna ziua stimabililor,

Da, o sa-mi fie dor! Acum mi-e dor, mi-e un dor teribil de casa, de tot ce inseamna casa, am ajuns la un fel de capat al capatului, la care incepe un alt capat. Nu-mi gasesc locul, stau ca pe ace. Am intrat intr-un fel de stare de anestezie spirituala, in care toate trec pe langa mine asa cum trec si eu pe langa ele: tern, pasiv. Examenele parca nici nu mai conteaza, concentrarea si motivatia sunt undeva sub nivelul marii, iar eu incerc sa pastrez capul sus si zambetul pe buze. Am noroc ca sunt si ajutat. Si pentru asta vreau sa-i multumesc enorm.

Ce voi face? Nu stiu. Ce va urma? Nu stiu. Cat va dura? Nu stiu. Tot ce stiu ca vreau acasa, si e pentru prima data in viata mea in care imi doresc din tot sufletul sa ajung ACASA. Am venit, mi-a placut, acum vreau sa plec. Mai sunt 3 zile care se scurg parca invers. Anestezia e astfel ideal dublata de o atemporalitate bizara, aproape obscena. Timpul parca nu mai are consistenta, parca nu se mai supune acelorasi reguli cu care eram obisnuit. Si cu toate astea, ma bucur ca am trait experienta asta, ma bucur enorm ca am invatat cum sa traiesc starile de genul celei pe care o traiesc chiar in momentul in care scriu acest articol.

Insa, dragii mei, da! o sa-mi fie dor. Cu siguranta, imi vor lipsi foarte multe lucruri cu care m-am obisnuit. Da, o sa-mi fie dor ca oamenii sa imi zambeasca pe strada daca ma uit in ochii lor. Da, o sa-mi fie dor de piscina de la care tocmai m-am intors. Da, o sa-mi fie dor sa-mi hranesc prietenii zburatori. Da, o sa-mi fie dor de mansarda eliadesca. Da, o sa-mi fie dor sa nu vad nicio dacie 1310, dar in schimb sa vad golf-uri, volvo-uri si saab-uri vechi. Da, o sa-mi fie dor sa vad meciuri la Celtic Towers. Da, o sa-mi fie dor de parcul pe care mama mi l-a daruit de Paste. Da, o sa-mi fie dor sa nu gasesc nicio piatra pe jos ca sa o pot arunca in geam sa-mi deschida cineva usa la Sovoarte. Da, o sa-mi fie dor de functionarele de la Sovoarte, care de fiecare data cand le spuneam ca le apreciez amabilitatea, imi spuneau ca asta e slujba lor. Da, o sa-mi fie dor de Jacques, care iti da impresia ca are timp de tine, idiferent cat de ocupat e de fapt. Da, o sa-mi fie dor sa-ti cumpar flori de la florareasa de la colt, si sa le transform in fluturi. Da, o sa-mi fie dor sa iau pranzul pe malul raului, pe Graslei. Da, o sa-mi fie dor sa ma uzi, ploaie de Belgia. Da, o sa-mi fie dor sa ma intorc acasa la 3 noaptea, stiind ca am facut ceva pentru mine. Da, o sa-mi fie dor sa fac misto de unguri ca pronunta w ca v. Da, o sa-mi fie sa aud “asch tu blift” in loc de orice indrumare/sfat/cerere/multumire. Da, o sa-mi fie dor sa vad cum oamenii uita de prejudecati, si indiferent din ce cultura vin, se comporta ca OAMENI. Da, o sa-mi fie dor sa nu aud nicio “p..a”, “p…a” la fiecare colt de strada. Da, o sa-mi fie dor sa ma plimb pe strada cu difuzoare, unde canta muzica. Da, o sa-mi fie dor sa ascult muzica clasica la metrou. Da, o sa-mi fie dor de idiotii de la Top Radio, chiar daca nu am inteles niciodata niciun cuvant din ce indruga ei acolo. Da, o sa-mi fie dor de trenurile in care dormi mai bine ca in pat, pentru ca probabil e mai liniste. Da, o sa-mi fie dor de tramvaiele care nu opresc decat daca apesi pe buton. Da, o sa-mi fie dor si sa ratez statia. O sa-mi fie dor sa ma uit perplex la niste saci de gunoi. Da, o sa-mi fie dor de patul portocaliu. Da, o sa-mi fie dor sa merg la basket si sa nu a faulteze nimeni. Da, o sa-mi fie dor sa merg la cinema si inauntru sa nu scoata nimeni niciun pas, in afara de rasetele firesti la scenele amuzante. Da, o sa-mi fie dor sa merg la Bruxelles, si sa ma plimb pe Rue Neuve. Da, o sa-mi fie dor de Dani si Ovi, de discutiile noastre si de iesirile la bere si la fritz. Da, o sa-mi fie dor de Megane-ul ala, asa mecanic cum e. Da, o sa-mi fie dor de aerul proaspat de dupa ploaie. Da, o sa-mi fie dor sa ma plimb noaptea prin orasul splendid care ma gazduit 4 luni jumate. Da, o sa-mi fie dor de casele lor construite parca pentru pitici. Da, o sa-mi fie dor de scara care era sa-mi rupa gatul de atatea ori. Da, o sa-mi fie dor sa vad mai multe biciclete decat masini. Da, o sa-mi fie dor sa joc fotbal pe iarba din parc. O sa-mi fie dor de chelnerii de la Vooruit, care stiau dinainte ca o sa beau suc de portocale atunci cand nu aveam net. O sa-mi fie dor voi, colegii mei europeni. O sa-mi fie dor de tine, Gent. O sa-mi fie dor de tine, Belgie. O sa-mi fie dor sa tresar cand vibreaza telefonul, stiind ca esti tu.

Plec, dar raman cu tine. O data, ma voi intoarce. Dar acum, vreau acasa, vreau la ai mei, la ale mele, vreau la ea.

Vreau!

Tot cuvinte

Ziua buna, fantasticilor!

Azi voi fi scurt. Propun sa mai analizam o data, dupa ce am vazut cum mesajul se schimba atunci cand continutul isi modifica forma, puterea cuvintelor, atunci cand sunt furnizate de o alta maniera. De data aceasta, cuvintele nu se schimba. Ele raman aceleasi. Un singur element e schimbat, si anume ordinea in care ele sunt livrate. Iata ce se intampla cu sensul.

 

Asta fac argentienii in campaniile electorale. Nu toti!

Propunere

Dragi prieteni,

Unii din voi poate stiti, am mai scris si in post-ul precedent, ma confrunt cu un breakdown tehnologic momentan, iar frecventa comunicarii online scade direct proportional cu timpul in care nu am acces la mediul virtual. Singura scapare: biblioteca Artevlede.

Incerc sa ma adaptez si sa ma readaptez la situatie.

Stiu ca majoritatea dintre voi nu va vedeti capul de licenta, sesiune, proiecte si alte alea, dar mai stiu ca multi dintre voi vara asta veti fi absolventi de “Cuza”. Sper ca si eu printre voi. Asadar, blogand nitel, am dat peste proiectul asta. Proiectul are si un blog, si il gasiti aici.

Ce isi propune? Vedeti pe site, si scriu si eu aici:

“Promovarea valorilor culturii, ştiinţei şi civilizaţiei prin realizarea unui parteneriat public-privat, cu implicarea absolvenţilor (alumni) Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a personalităţilor culturale, ştiinţifice şi a reprezentanţilor mediului socio-economic. “

Motive pentru a deveni membru? Scrie tot pe site, si redundant cum stiti, le afisez si eu:

5 motive pentru a deveni membru:

• Rămâi “conectat” la Cuza

• Reprezinţi o parte importantă din imaginea Cuza

• Contribui la dezvoltarea “reţelei”

• Ţi se oferă sprijin şi poţi sprijini pe alţii

• Rămâi în memoria Cuza

Pare o idee buna, insa probabil voi, care ii simtiti pulsul mai de aproape, o cunoasteti mai bine. Daca nu, check it out!