You are currently browsing the category archive for the 'media' category.
Bună seara năstrușnicilor!
Să trecem la un subiect mult mai vesel și mai creativ, și în același timp mult mai educativ, și anume igiena orală. De această dată vreau să vă arăt cum a ales agenția Y&R din Bangkok să le reamintească oamenilor că e imperios necesar să se spele pe dinți după fiecare masă, și mai ales după consumul de dulciuri, printr-o campanie ne-convențională realizată pentru brand-ul Colgate. Genial!
Ziurel de ziuă, amici!
Încă un spot bine făcut la Coca Cola, ceea ce nu mai surprinde pe nimeni.
Însă, pe cât de bine e executată animația, pe atât de confuz e mesajul pentru mine. Și nu atât mesajul, cât insight-ul spotului. Acesta face parte din noua campanie globală Coca Cola, ”Open happiness”, lansată la nivel mondial, care în România va fi prezentă pe TV cu trei spot-uri, Crave, Library și Happiness Factory III .
Katie Bayne (CMO, Coca-Cola North America) punctează ideea campaniei: “Punctul central al Open Happiness este noțiunea simplă de a te bucura de un pahar răcoritor Coca-Cola și a de lua o pauză pentru a intra în legatură cu ceilalți. Cu această nouă campanie încurajăm oamenii să dezchidă o Coca-Cola și să împărtășească micile bucurii”.
Heist, spot-ul pe care îl propun eu spre analiză, este unul ce va fi difuzat exclusiv în state. Ideea pe care mizeză e extrapolarea statutului băuturii de lovemark, adică de brand iubit, îndrăgit de consumatori. Pentru ilustrarea acestei idei, s-a apelat la o personificare a naturii, ale cărei elemente conlucrează pentru îndeplinirea misiunii ”get the coke”. Așadar mesajul spot-ului e că băutura e atât de bună, încât nici macar natura nu îi poate rezista. Ideea e una acceptabilă, execuția e una de excepție, care impresionează și mizează pe factorul emoțional, ca majoritatea produselor de publicitate sub egida Coca Cola.
Dar!
Mie nu-mi sunt clare, și implicit nu-mi plac două aspecte mari:
1. care e treaba cu furtul? metoda machiavelică prin care natura își satisface pofta este un ce atinge un palier afectiv nu foarte elevat. Sunt acele emoții frugale, institnctuale, primare care sunt activate atunci când empatizăm cu ideea de a subtiliza chiar și o băutură. Mai ales atunci când un plan elaborat în cele mai mici detalii este pus la cale.Înțeleg atunci când elemente de ordin ludic, feeric conlucrează pentru livrarea băuturii și implicit a creării sentimentului de fericire, ca în spot-urile ”Happiness factory”, dar concentrarea eforturilor elementelor naturale pentru a-și satisface nevoile de înfruptare din licoarea miraculoasă n-o mai înțeleg.
2. de ce, conform titlului campaniei (open happiness – fericire deschisa), fericirea personală poate fi atinsă doar prin nefericirea altuia? Cel putin teoretic și moral, succesiunea și înlănțuirea celor două instanțe este una nefirească. Ori spot-ul asta promovează, fie că vrem sau nu vrem.
Una peste alta, reclama e una impecabil realizată, dar cred că își ratează misiunea. Cui i-ar place ca atunci când se află chiar în mijlocul unui ragaz de relaxare adâncă, alături de băutura preferată, ca aceasta să dispară mistorios, fapt ce ar produce frustrare maximă???
Ziua bună erudiților!
E vorba despre nota 10. (zece). Motivul?
Ei bine, ieri a avut loc în Aula Magna a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” o proiecție de film documentar. Evenimentul din seria ”Semaine de la memoire”, sau Săptămâna Memoriei, inițiativă admirabilă din partea CCF Iași.
Ce s-a întâmplat de fapt? Ei bine, anul trecut, TVR1 împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a produs un film documentar despre asasinatul tânărului om de cultură și entuziast contestatar al comunismului, Ioan Petru Culianu, ce a avut loc la Chicago, pe 21 mai 1991. CCF s-a gandit ca în cadrul Săptămânii Memoriei să proiecteze filmul in Aula Universității și să-l aducă pe directorul Institului, Stejărel Olaru să stea de vorbă cu spectatorii. Omul e în același timp narator și producător al documentarului.
Prin natura serviciului, am asistat la manifestație, și am ramas cu două stări afective distincte:
1. o incitare acută către sentimente de repulsie și revoltă față de practicile comuniste, dar și o curozitate patalogică cu privire la caz,
2. o stare de simpatie și căldură față de CCF, care arată că îi pasă, pe de o parte de cultura românească, cât și de evenimentele odioase care au sistat-o și încurajat-o în același timp.
Simplu. Pui filmu, aduci Stejărel, faci o dezbatere, și atragi atenția, un bun potențial de PR, neexploatat după părerea mea. Personal am aflat lucruri extrem de interesante și captivante. Iată câteva impresii:
- publicul asistent (undeva in jurul a 50 de persoane) a fost compus din două categorii: tineri și bunici cu decorații în piept. Eterogenitatea a avut farmecul ei.
- discuția de tip investigație, cu entități precum FBI, CIA, Chicago Police Department, Cold Key Squad, SRI, SIE și KBG provoacă detectivul din fiecare bărbat curios,
- Stejărel Olaru e un om inteligent, calm și răbdător, după cum l-am perceput eu,
- ineditul situației a fost dat de intervenția din public a unui fost student la Chicago care a menționat că are o ipoteză proprie asupra cazului,
- aflarea detaliului conform căruia I.P. Culianu, discipolul lui Mircea Eliade, a fost ucis în toaleta universității din Chicago, de un asasin profesionist care l-a împușcat cu un singur glonte direct în ceafă, aplecându-se peste peretele cabinei vecine m-a făcut să aloc o atenție neobișnuită tevanului toaletei din Rectorat
- moșulică cu 5 insigne în piept care voia neapărat să știe în ce țară a fost fabricat pistolul (Beretta) cu care a fost comisă crima a generat o exclamație în privat de tipul: ”Bă, ce tare-i ăsta!” )
- cazul nu va fi rezolvat niciodată.
Eu vă spun că m-am arătat foarte captivat, și în același timp surprins de inițiativa centrului, pe care o laud. Și pe care o și critic în același timp, pentru că dintr-o perspectivă de PR, evenimentul putea fi ”stors” mai bine.
Dacă vreți să aflați mai multe despre inițiativa CCF, puteți intra aici. Filmul este împărțit în două fragmente de aproximativ 50 de minute fiecare, intitulate ”Culianu în țara lui Ceaușescu” și ”O crimă la Chicago”. A fost difuzat de TVR, și dacă va fi redifuzat, vă recomand să nu-l ratați.
Una peste alta, m-am simțit provocat și în același timp am avut sentimentul că ma aflu locul în care trebuie aseară. Ce s-a întâmplat după nu s-a mai încadrat în același repertoriu afectiv, dar despre examenul de cultură generală, cu probleme de matematică vă povestesc doar dacă îl trec. ) Și cu siguranță pe alt ton!
Cheers!
Seara buna copii. Iata o bucata din eseul pentru EMS, in care a trebuit sa-mi dau cu parerea despre viitorul medie-ei europene. Voi ce parere aveti? Care va fi viitorul?
Don’t hate the media, be the media!
This is the slogan of the indymedia website, where people outside of the journalist professional sphere can publish articles and add news. For me, the future of European media, and even global media, can be summarized in these words: be the media. So we are talking about a new type of media, that’s for sure.
But what is new media? It started to be a serious issue with the development of the internet. These media rely on digital technologies, allowing for previously separate media to converge. Media convergence is defined as a phenomenon of new media and this can be explained as a digital media. The idea of ‘new media’ captures both the development of unique forms of digital media, and the remaking of more traditional media forms to adopt and adapt to the new media technologies.
As we can see even nowadays, media tends to converge, and much of this phenomenon is due to the increase of the power of the internet all over the world. As we can see, this tendency is towards an empowerment of the user, of the consumer of media, of the ordinary citizen who is becoming more and more important in the media landscape.
How did the regular citizens, like me become part of the media? This is especially due to the enlargement of the internet usage, and the rise of the so called web 2.0. This trend is all about the user. The user creates content. That’s how weblogs, forums, portals, and all sort of applications which are user centered have constantly built an alternative to media as we new it until 10 years ago. This is not going to stop. As web 3.0 knocks on the door, we will have applications which learn how to communicate between them, and will facilitate the gathering of all the issues and information one person is interested in all together in one single cyber location. The user will be able to control his blog, watch the favorite movies, to see what the members of his blog community have written lately, everything fully customable.
Gathering scenario
The users have power already, but in my opinion they will have even more power. Probably we will enter in the stage two of the digital system. For me, in 20 years, we will have an unique signal reaching our unique receiver, and we will have the possibility of choosing the type of media conversion we prefer. So, via fast wireless technology we will get an unique signal, which we’ll be able to convert in moving images, printed press or at least detailed content, sound only or, who knows, maybe even holograms who tell us what has recently happened. And this unique receiver I think it will be portable. There is already a growth in the industry of IP phones, with wi-fi technology and also 3G. So everything will be customable, everything will be portable. We will be able to access all the information all around the world, in every moment, being able to make an “a priori” selection on what kind of data we receive. So there will be no need to go to watch television, after to go and surf the internet on the computer, and then go talk on the phone. Everything (or almost) will be all in one. The new media in the future will gather all the actual new media in one unique signal.
For sure, this unique media gathering on a single portable device will, in my opinion, follow the trend of civil media, which is already today a big thing. Nevertheless, regulations will be more strict, and also slowly the traditional media will morph into a more friendly and social identity. There is also the possibility that the professional media and civil one will start to complete each other and live together in a process of symbiosis.
Because of the ongoing user centered trend, I think that practically mainstream media will disappear. More detailed segmentation and the niche broadcasting will takeover. Then niche media is already strong, and I think it’s only going up. So, instead of mainstream media, we will talk more about tribal media, in which the end consumer has power to modify the content, and to send it again mainly to the members of his or hers media tribe. The tribes will be small, with strong identity, will have very specific interests and will be able to sharply select the content they receive throughout the media.
Ownership
Ownership of the media I think it will become a very big problem, due to the cannibalism phenomenon which started already. Only the big ones survive, and the tendency is without any doubt towards a monopoly, if the coercive powers do not take act. See the case of Silvio Berlusconi, who controls more than 60 percent of the Italian media. And he does not stop at the borders of Italy, that is for sure. So, if European Media will not have a monopoly, it will surely be organized on a duopoly system.
Conclusions
As the media is without any doubt one of the most dynamic sector of business, nobody can predict on long term what is going to happen with it. But, the trends of today can guide us to think that the digital era will evolve, the civil media will increase its’ power and the most important aspect is that the user, the consumer, the simple receiver will be able to decide what, when and how he gets out of the media, and also actively switch to the transmitter role.
Primul lucru genial pe care il vad pe Kanal D dupa Dinamo – Steaua! ))
comentarii recente