Ziurel de ziuă, amici!
Încă un spot bine făcut la Coca Cola, ceea ce nu mai surprinde pe nimeni.
Însă, pe cât de bine e executată animația, pe atât de confuz e mesajul pentru mine. Și nu atât mesajul, cât insight-ul spotului. Acesta face parte din noua campanie globală Coca Cola, ”Open happiness”, lansată la nivel mondial, care în România va fi prezentă pe TV cu trei spot-uri, Crave, Library și Happiness Factory III .
Katie Bayne (CMO, Coca-Cola North America) punctează ideea campaniei: “Punctul central al Open Happiness este noțiunea simplă de a te bucura de un pahar răcoritor Coca-Cola și a de lua o pauză pentru a intra în legatură cu ceilalți. Cu această nouă campanie încurajăm oamenii să dezchidă o Coca-Cola și să împărtășească micile bucurii”.
Heist, spot-ul pe care îl propun eu spre analiză, este unul ce va fi difuzat exclusiv în state. Ideea pe care mizeză e extrapolarea statutului băuturii de lovemark, adică de brand iubit, îndrăgit de consumatori. Pentru ilustrarea acestei idei, s-a apelat la o personificare a naturii, ale cărei elemente conlucrează pentru îndeplinirea misiunii ”get the coke”. Așadar mesajul spot-ului e că băutura e atât de bună, încât nici macar natura nu îi poate rezista. Ideea e una acceptabilă, execuția e una de excepție, care impresionează și mizează pe factorul emoțional, ca majoritatea produselor de publicitate sub egida Coca Cola.
Dar!
Mie nu-mi sunt clare, și implicit nu-mi plac două aspecte mari:
1. care e treaba cu furtul? metoda machiavelică prin care natura își satisface pofta este un ce atinge un palier afectiv nu foarte elevat. Sunt acele emoții frugale, institnctuale, primare care sunt activate atunci când empatizăm cu ideea de a subtiliza chiar și o băutură. Mai ales atunci când un plan elaborat în cele mai mici detalii este pus la cale.Înțeleg atunci când elemente de ordin ludic, feeric conlucrează pentru livrarea băuturii și implicit a creării sentimentului de fericire, ca în spot-urile ”Happiness factory”, dar concentrarea eforturilor elementelor naturale pentru a-și satisface nevoile de înfruptare din licoarea miraculoasă n-o mai înțeleg.
2. de ce, conform titlului campaniei (open happiness – fericire deschisa), fericirea personală poate fi atinsă doar prin nefericirea altuia? Cel putin teoretic și moral, succesiunea și înlănțuirea celor două instanțe este una nefirească. Ori spot-ul asta promovează, fie că vrem sau nu vrem.
Una peste alta, reclama e una impecabil realizată, dar cred că își ratează misiunea. Cui i-ar place ca atunci când se află chiar în mijlocul unui ragaz de relaxare adâncă, alături de băutura preferată, ca aceasta să dispară mistorios, fapt ce ar produce frustrare maximă???
3 comments
Comments feed for this article
februarie 5, 2009 la 2:11 pm
Georgiana Bosumflata
Lasand la o parte “valenta exhaustiva a fenomenalitatii interrelationarii lingvistice” (nu stiu de unde am scos asta)… sau in traducere libera, lasand la o parte limbajul simandicos pe care ai simtit nevoia sa il utilizezi si caruia nu-i vad locul, as indrazni sa te contrazic in legatura cu ideea acestui spot, chiar daca nu am diploma nici in comunicare, nici in marketing sau domeniu conex care mi-ar permite sa am pretentia de specialist. Sunt o parere din popor care evalueaza impactul strategiei de marketing si recunosc ca merg doar dupa simtul estetic si perceptie.
Daca ne amintim bine, una din seriile cele mai de efect si apreciate in advertisingul romanesc a fost cea cu “Dorel”. Aici era prezenta tot o idee “machiavelica” a romanului de a lasa munca pe seama altora si de a si face haz de situatie. Intr-o formula mult mai elevata, coca-cola abordeaza “furtul” ca metoda de dobandire a Fericirii. Si apoi, toate astea au fost pentru un scop nobil: am sacrificat Fericirea unui individ pentru Fericirea intregii naturi. Eu zic ca e un troc convenabil. O zi buna.
februarie 5, 2009 la 6:12 pm
greego
Georgiana, bine ai venit printe părerile din popor.
primo: ca orice material de comunicare, și blogul e un vehicul dedicat unei anumite categorii de public țintă, aici incluzând atât fondul cât și forma. Or, dacă tu apreciezi că limbajul are nuanțe inportune, înseamnă că nu te regăsești în acea categorie.
secundo: nu impactul campaniei Coca Cola, și inclusiv al spot-ului TV care probabil va deveni un succes și pe internet, ci a valorilor, sau mai exact a non-valorilor promovate. Aici mă refer la mult discutatul concept de brand equity, și anume balansul dintre capitalul de încredere în brand și poziționarea sa strategică. Dacă Coca Cola dorește să se adreseze unui public ce ignoră valorile esențiale ale conviețuirii, public vast de altfel, atunci spot-ul este unul reușit. Dar eu consider că e puțin riscantă asocierea la nivel de subconștient, a băuturii cu ideea de parvenire, și de coborâre a naturii (impecabilă și fără defecte a priori) într-un univers supus păcatului.
De acord, seria Dorel a fost una de un răsunător succes. Dar hai puțin să ne uităm la publicul țintă. Oare nu este el reprezentat atât de bine în spot? Oare nu cumva ne place să râdem de defectele altora, dar în momentul în care suntem noi vizați ne piere râsul autentic?
Personal, deși meseria îmi impune o abordare pragmatică, prefer să nu ignor aspectul axiologic al demersului de comunicare.
Și apropos, ”valenta exhaustiva a fenomenalitatii interrelationarii lingvistice” nu înseamnă nimic.
februarie 6, 2009 la 4:15 pm
somnuletz
Salut, noul meu blog este http://www.somnulescu.com. Te rog schimba linkul in blogroll-ul tau. Ms.