Seara buna extrovertitilor!

E luni. Luni seara. Nimicul e in elementul lui, ocupat si obosit.

Abia am venit de la ultimele filmari pentru spot-ul de promovare a Mocoma pe care trebuie sa-l dam gata pentru Digital Storytelling. Inainte de asta am lucrat cu echipa pentru ultimul studiu de caz pe care trebuie sa-l rezolvam in cadrul Pr Cases. Si mai inainte de asta am fost la ora de Photoshop care nu s-a tinut pentru ca si anume computerele se miscau prea lenes. Citez din profesor: “E imposibil sa predai Photoshop aici daca iti ia 5 minute sa schimbi unealta” ) Na, si s-a contramandat. Aceasta e o zi obisnuita a unui mocomist silitor. Pleaca la 9(a.m), se intoarce la 11(p.m).

Daaaar, si mai inainte de toate astea am fost la Lille. Mai exact sambata. A fost excursie pe care am organizat-o eu impreuna cy Vytenis, pentru toti colegii, si a fost principala noastra munca pentru Event si Project Management. Ghidati de profa, de sigur. Ghidati, nu ajutati, e foarte important. E poate cea mai imprasiata persoana pe care o cunosc in mediul universitar. Din cauza promptitudinii ei proverbiale, am reusit sa stam cu sufletul la gura pana in ultima clipa, iar in ultima saptamana sa nu stim inca daca avem buget, daca mergem cu trenul, cu autobuzul, cu farfuria zburatoare etc. Dar pana la urma s-au aranjat toate, si am fost.

Asta e invitatia. Sa nu radeti.

Ziua nu a inceput bine deloc. Ploua, eram adunati toti in Piata Sudului (in traducere) si autocarul inca nu venise. Programul nostru depindea exclusiv de vreme. Autocarul a venit. Ne-am suit cu totii, dar ploaia nu dadea semne de continenta. Si noi planuisem un picnic in parcul din centrul oraslui pentru pranz, care pica din start. Asa ca trebuia sa gasim solutii…

Am imaginat tot felul de scenarii, inclusiv ipoteza in care ziarul profei avea dreptate si in dupa-amiaza respectiva urma sa fie o vreme mai blanda. Profa urma sa mearga la un muzeu, sa vada care e treaba, in cazul in care am fi avut nevoie de un obiectiv in interior din pricina de furtuna. Insa, cand am ajuns, ploaia intrase in stand-by.

Mai sus, Vytenis distribuia asta:

Ideea era sa le dam niste indicii, si sa ii lasam pe ei sa ghiceasca despre ce e vorba la fata locului, moment in care talentul meu de ghid isi intra in rol, si le furniza informatii suplimentare. Cine ghicea, primea o briosa. Asta a fost o idee spontana, si destul de costisitoare. )

In fine! Am ajuns acolo, si am reusit sa ne urmam planul. Marea problema era cu pranzul, pentru ca nu puteam face picnic-ul. Insa primim un mesaj de la profa. Ce zicea? Ca in fata la muzeul cu pricina erau amenajate corturi pentru PICNIC!!!! Ei na, ziceti si voi!

Mai intai le-am facut o poza de grup, sa avem dovada!!

Apoi am baut o cafea in una din cele mai de fitze patiserii din Lille, care, spre surprinderea tuturor, nu a fost jupuitor de scumpa. Iar cafeaua deliciosa.

Am vazut catedrala ciudata pentru a doua oara:

Dupa ce am luat pranzul, ne-am indreptat catre piesa de rezistenta a programului nostru: Gradina Zoologica! Pot spune doar ca am avut reactii foarte pozitive, inclusiv din partea profei, care cu toate ca a locuit in Lille, nu stia de existenta obiectivlui.

Unii dintre colegi si-au amintit de vremurile copilariei un pic mai mult decat ne-am fi imaginat noi:

Per total, proiectul a fost un succes, si ne-am demonstrat si flexibilitatea in adaptarea la conditii vitrege. Ce-ti mai poti dori?

Acum sa vi-l arat si pe Voiajor.

I-e foame in continuu.

V-am pupat prieteni!