Take it to the next level

Nike demonstreaza inca o data ca traiste din si prin comunicare. Clipul e regizat de Guy Richie (poate va suna familiar, e sotul Madonnei, in caz ca nu au divortat inca). Superb lucrat!

V-am pupat!

Si mai multa Belgie

Dupa-amiaza insorita, preferatilor!

Iata ca dupa ce v-am ametit de cap cu spot-ul despre web 2.0, care, trebuie precizat, ne-a fost prezentat la scoala, revin cu un articol mult mai calm. Ca sa termin repede cu 2.0, trebui sa apreciez faptul ca oamenii de aici se misca foarte repede in materie de actulizare de materii, pentru ca web 2.0 e o parte componenta “Multimedia”, care e pentru 4 credite. Si web 2.0 nici macar nu e un program, nu poate fi vorba despre o tehnoligie unitara, e pur si simplu vorba de un “trend”. De o miscare, de o tendinta. Despre ce e vorba, cred ca filmuletul a fost destul de ilustrativ, insa pe mine ma surprinde cum o tendinta a ajuns sa fie numele unei materii pe care o invatam la scoala. Ei bine, abia aici intervine conceptul de flexibilitate a procesul de predare-invatare, iar intr-un mediu atat de dinamic cum e cel al comunicarii, acesta devine absolut esential. Asadar, bravo voua celor de la Artevelde, aveti niste minti deschise. Felicitari!

Boon! Acum ca am lamurit-o cu asta, sa trecem la ce voiam initial sa va arat. In weekend mi-am luat liber ca de obicei, si am fost la Bruxelles. Insa, duminica, am facut o mica escapada la mare. Si nu la orice mare, la Marea Nordului. Avand in vedere vremea extraordinar de neobisnuit de calda , coroborata cu amploarea mult mai mare a tursimului de weekend, care aici e aproape exclusiv legat de litoral, toata lumea numai acasa nu avea chef sa stea.

Prima dilema: masina sau tren? Duminica era “Ziua fara masini”. Dar am zis…cine respecta totusi ziua asta? Daca si cand ploua ajungi sa te opresti pe autostrada, dapoi acuma cu ditamai soarele stralucind si 27 de grade afara, nu prea poti sa iti imaginezi ca vei merge fluierand pana la mare. Dar ce te faci daca ei chiar o respecta? Nu o sa ajungi sa ai un tren ca in vestitele poze din India, cu oamenii care se urca pe el ca furnicile pe prajitura?

Luam decizia: Tren! Eu, Dani si Ovi! Inca de la metrou ne-am dat seama insa ca treaba nu e tocmai roz: metro-ul mergea la gara, si 90 la suta dintre pasageri purtau palarie de soare, si carau dupa ei o geanta mai mult sau mai putin de plaja. Adica, ii vedeai de la o posta ca au si ei aceeleasi imagini ca si tine in cap: valuri, mare, soare, plaja, lene, nisip, terasa etc. Aproape ca se citea pe fata lor. Clar am zis, sa vezi ce va fi in tren.

In tren: am mers intre vagoane ) In Blegia!!! nu sunt trenuri cu rezervare (ca bietul accelerat de la noi) deci nu ai locul tau. Fiecare se asaza unde pofteste. Daca are unde! Ei bine, acum, nicio sansa. Ca sa nu mai zic ca aici pe monitoarele din gara (da, au monitoare) exista rubrica speciala pentru intarziere. Deduceti voi ca se intampla des sa intarzietrenu’, din moment ce are rubrica dedicata. Si de cele mai multe ori e folosita, va asigur eu. Ovidiu spune cu intelepciune: “Japonezii si-au cerut scuze pentru 3 minute de intarziere pe an! Pai astia nu au suficiente cifre sa adune intarzierea la sfarsitul anului” Desigur, trenul intarzia. Si plecase de colea, tot din Bruxel, de la Gara de Nord.

Mers intre vagoane. Ajuns dupa schimbare la Bruges finalmente la Knokke, un fel de Olimp al lor. Sau Mamaia mai nou. Adica, concentratia de masini de peste 100.000 de euro pe km patrat e semnficativ mai mare decat cea a cosurilor de gunoi sau a stalpilor de electricitate la un loc. Dar pe noi nu asta ne interesa: UNDE-I PLAJA AIA!!!????

Miroul de mare incepea sa se simta, si dupa ceva slalom printre pensionarii care populeaza intens statiunea ajungem si pe faleza. Abia asteptam sa ma trantesc cu fundul in nisip, ceea ce am si facut. Marele meu regret e ca am fost suficient de uituci incat sa nu luam cu noi niciun aparat de pozat. Asa ca am facut poze putine, cu telefonul meu. Iata ce am vazut:

Uite cate plaja!!! Fluxul e de vina!

Cam cat de exclusivista poate fi statiunea, se vede din ce jocuri joaca ei pe plaja. Noi jucam fotbal, volei sau frisbee. Ei bine, aici se joaca polo. Si nu in apa.

Da, au inchis cam un hectar de plaja ca sa faca teren de polo, adica alerga niste cai si dau cu un fel crosa intr-un fel de minge care trebuie sa ajunga intr-un fel de poarta.

Aici va arat doua lucruri: oamenilor de aici le place la nebunie sa se dea cu barca, iar apa e de-a dreptul…maro.

“Iisus mergea pe apa. Acum va dati seama si de ce, doar nu ai sa innoti in ea!!!” ) Vorbe graite de comentatorul meciul de polo.

Plimbandu-ne pe faleza am vazut asta: avion pe doua roti

Si piesa de rezistenta: nu ai voie sa Bati apa!!! )

La intoarcere, ne-am ighesuit in vagonul de-a-ntaia, pentru ca numai acolo am mai putut intra. In restul (vreo 10) oamenii era pur si simplu in usa. Usa vagonului. Of mi-am zis! Cine i-a facut pe belgienii astia asa zelosi? Chiar trebuiau sa respecte “Ziua fara masini”?????

Noroc ca nu mergi mult cu trenul, oriunde te-ai duce pe aici. Asa ca deplasarea a fost benefica. Am lenevit indelung si ne-am relzaxat la soare, ceea ce nu va spun cat de mult imi lipsea.

Urmatorul post: Gent by night! Stay posted

V-am pupat!