Mare e gradina

Seara buna criticilor!

E vine seara, eu am ajuns la Bruxel. Uichendurile mele sunt la capitala, si acesta nu face exceptie.

Se poate spune orice numai ca vremea nu are simtul umorului NU! Pentru ca il are, si chiar pe ala sadic, negru! De ce? Pentru ca saptamana care tocmai sta sa se incheie, a fost o vreme cum Belgia nu a mai pomenit de mult. Cald, soare, senin, toate din plin, 5 zile la rand. 23 de grade noaptea, asa ca estimez ca ziua in Gent au fost si 30 lejer. Si e mai! Si e Belgia! Pai unde ai mai pomenit tu atatea zile la rand fara nici macar un norulet, de ploaie nici nu pot sa aduc vorba!!! Insa partea frustranta abia acum urmeaza. Toata saptamana am plecat la 9 si m-am intors tot cam pe la ora asta, numai ca seara. 4 prezentari, cursuri noi, munca tataie. Si mai vine. Chiar daca ce si cum inveti e interesant si motivant, parca statul la soare tolanit pe iarba nu a parut niciodata mai atractiv, mai ispititor, mai placut, mai dulce si mai relaxant decat acum. Totul miroase a vara, iar pe fetele localnicilo poti citi entuziasmul pur. In parcuri e plin de lume care vine la bronzat, ce mai, o sarbatoare a lui nenea Celsius.

Aici cand trece de 15 grade, belgienii ies la pantaloni scurti si tricou. De asta nu e bine sa te imbraci orientandu-te dupa tinutele pe care le vezi pe geam. E paguboasa tehnica. Don’t trust these people, they are evil!!!

De ce? Pentru ca entuziasmul lor merge si mai departe. Intr-una din serile dogorite, ma intorceam acasa disperat dupa chelca soz a manje, dupa o zi cum altfel decat epuizanta. Inainte de ultimul colt, simt un iz puternic de friptura la gratar! Asta imi mai trebuia, si asa eram lesinat de foame!!! Insa ce mi-e dat sa vada ochisorii, dupa ce dau si anume coltul: 3 mese FIX in mijlocul strazii. Si cu scaune in jurul lor! Si cu oameni pe scaune! Si cu un gratar langa! Si cu carnati pe gratar. Si cu un fum abundent care se ridica cel mai probabil catre geamul camerei mele. Niciun stres nu aveau stundetii mei, pentru studenti erau, exclusiv. Daca ei nu au “spatele caminului”, au totusi fata casei!!! De ce nu? Locul ideal pentru un picnic in toata regula. Marturisesc ca a fost prima data in viata mea cand am vazut un gratar in mijlocul strazii, dar, fireste, nu a fost si ultima. Se pare ca se practica frecvent treaba asta, si nu numai pe strada mea. Obicei de vreme buna, chipurile.

A doua ilustratie. Dimineata de data asta. Plecam spre o zi la fel de epuizanta. Soare, frumos, mai mare dragul. Am iesit pe usa extrem de fericit ca am nimerit tinuta, fiind imbracat in scurti si un tricou. Merg cam 50 de metri, distanta in care ma intersectez cu 2 fete chiar dragute (cam rar pe aici!!!) care mergeau in sens opus. Ei bine, dupa nici 30 de secunde, aud in spatele meu un splash zgomotos. Ma intorc, fetele mele dragute ude din cap pana in picioare. Nu prea am inteles ce se intamplase, dar le vedeam pe ele ca se uita in sus, spre etajele superioare ale cladirilor. Insa curios, nu injurau, nu protestau, nu tipau, nu nimic. Zambesc nitel contrariat, si decid sa imi continui drumul, insa brusc imi amintesc ca mi-am uitat borseta, cea cu acte si bani. Treci inapoi Alex, ca ai de facut cumparaturi!!! Apuc pe trotuarul opus celui pe care eram, deci implicit cel pe care m-am intalnit cu fetele cu pricina. Merg grabit spre usa, cand in fata mea se revarsa un suvoi de apa care ma rateaza la milimetru. Stupefiere! Ma uit in sus! Ce sa vad! Doua studente, ca sa zic asa, amandoua cu cate doua baloane pline cu apa in maini! Eu ma uitam la ele, nu va spun ce le spuneam in gand, ele se uitau la mine si zicea ceva in scumpa lor limba. Mi-am incrucisat bratele si ma uitam insistent inspre ele. Au inteles ca ar cam trebui sa ma lase sa trec, si asta au si facut. In fine, trec, scapand la muchie de o baie extrem de nebinevenita pentru momentul respectiv, imi iau borseta si plec din nou spre scoala, de data asta cu ochii numai pe sus, fireste.

Ce aud a doua zi? De ce nu venise Vytenis la scoala cu o zi inainte???? Pe strada lui fusese un adevarat asediu, practic nu puteai sa treci pe acolo si sa scapi uscat. Of of… cineva a uitat portile deschise. La gradina!!!

Dar e o chestie care imi place la studentii de aici. Au facut un loc din orasul Gent celebru, si anume strada Graslei. Ei bine, strada asta e fix pe malul raului (care de fapt e canal) ce trece prin centrul orasului. Iar pe Graslei, cand e vreme frumoasa, ziua si noaptea e plin de studenti. Dar plin!!! Plin ochi! Trebuie sa fac musai niste poze, pentru ca e impresionant cati oameni se strang la un loc pe malul apei. Scaldatul interzis desigur!

Incheind cu o impresie pozitiva, pot sa zic ca s-a mai scris o fila din experienta mea de a interactiona cu fiii astia de aici. Surprizele par sa nu se mai termine, dar nu-mi iau si eu baloane???

Hai, v-am pupat, ca e tarziu!

A demain!

Am ras!

Primul lucru genial pe care il vad pe Kanal D dupa Dinamo – Steaua! ))