Se intampla in Belgia

Ziua buna galacticilor.

Iata ca revine si eu dupa cateva zile de absenta din activitatea blogosferica, cauzata in mare parte de limitarea nenilor de la telenet, care au zis ca deja am intrecut masura cu traficul, dar si de munca intensa pe care o depun in ultima vreme la scoala asta.

Cum spuneam, viteza conexiunii mele a scazut dramatic pana la 3kb/sec, asa ca numai messengerul nu si-a pierdut din consistenta. Browsing-ul insa se misca cu viteza melcului, si nici macar nu pot visa la filmulete sau poze, care se incarca de parca as avea pentium 286.

Asta e, nu am ce sa fac, regula-i regula. Bine macar ca am acces la mail. Insa nici nu prea am timp sa ma plang, pentru ca proiectele nu-mi dau pace, si daca ele imi dau, vin alte materii noi care preiau cu brio stafeta. Acum chipurile avem 5 zile libere la rand, cu ocazia sfantului 1 mai, care se pare ca e serbat si aici cu evlavie leneveasca. Numai vremea nu tine cu noi, ca ploua cand ti-e lumea mai draga. Si daca tot ploua, de ce sa nu-ti ploua in cap. Urmatoarea poza e facuta exact in dreptul iesirii din supermarketul GB (o divizie a lui Carrefour). Ca sa fiu mai exact, ieseam din magazin.

Poza e facuta cu telefonul, insa am ramas oarecum surprins. Iesi din magazin, intri in magazin, iti ploua exact in cap. Pacat ca ploua si nu am avut vreme sa stau sa pozez ca lumea, dar ideea e ca din pricina de balustrade si pereti, nu puteai sa treci decat pe acolo. Poftim tzivilizatzie moncher.

Cum spuneam, multa scoala si putin net. Cu alte cuvinte, multe plimbari. Haideti sa va arat ce se mai gasesti pe la baietasii astia veseli.

Eee, scoala de VIP-uri nene, unde ai mai vazut asa nazbatie? Oare cine o fi invatat aici? Chiar nu-mi vine niciun belgian foarte important in minte, dar toti cei foarte importanti musai au trecut pe aici. Funny!

Ei bine, nu se intampla numai in Romania. Se intampla si in Belgia. De ce? Pentru ca oameni obositi sunt peste tot. )

Toata treaba e nu numai ca dormea, dar omul sforaia cu pofta. Poza e facuta in tramvai, si abia dupa 10 minute in care efectiv nu stiam ce se aude. Suna a sforait, dar initial nu-l vazusem pe nene, si am crezut ca e vorba de vreo campanie pro-somn la radio. Abia dupa ce am sesizat ca toata lumea din tramvaiul respectiv zambea, si dupa ce le-am urmarit directia privirilor, am gasit si sursa. Odihneste-te fiule, ziua e lunga, si cel mai important, tramvaiul intoarce la capat.

Plimbandu-ma prin oras am vazut si un Audi R8 pe viu, dar a fost prea rapid pentru mine, si i-am prins doar coada. Tot ce va pot spune e ca-ti taie respiratia, sau cel putin mie mi-a sectionat-o bine de tot.

Cum sunt cu ochii ca antenele dupa masini, fiind binecunoscuta pasiunea mea pentru aceste gramezi ordonate de fiare si abundenta lor pe plaiurile de aici, am mai sesizat un episod din jungla numita oras populata de animale preocupate de supravietuire, si anume masinile. Nu ca nu as fi vazut cum arata un Dodge Ram in realitate pana acum (este unul si in Iasi am impresia), dar mi s-a parut foarte hilara alaturarea dintre aceasta masina si un biet Opel Corsa care parea o gaza pe langa elefantul parcat desigur cu o roata pe bordura. Atentie! Ungiul avantajeaza gaza!

In final, prietenii mei.

Se pare ca porumbeii trag la mine, fie ca vreau, fie ca nu. Am inceput sa ii hranesc, sper sa nu se obisnuiasca prea tare. Dar sunt simpatici, si deocamdata tare fricosi. Tupesitul cu sireturile ar avea ce sa le predea.

Altfel, cu scoala nu va mai zic, ca va plicitisesc. Insa, planuiesc o mica excursie in Germania, daca ma ajuta finantele, si bineinteles, timpul. Nu vreau sa ajung inca la etapa in care timpul sa fie cel mai important neajuns. Mai vreau sa copilaresc, insa se pare ca destinul meu e de alta parere. Eu incerc sa il pacalesc, cat mai pot.

Daca nu pot, va veti da seama singuri, dar eu sper sa nu se intample asta, pentru ca mie imi place sa cred ca pot.

Pana la viitorul, v-am pupat prieteni!