You are currently browsing the monthly archive for mai 2008.
Dragi prieteni,
Unii din voi poate stiti, am mai scris si in post-ul precedent, ma confrunt cu un breakdown tehnologic momentan, iar frecventa comunicarii online scade direct proportional cu timpul in care nu am acces la mediul virtual. Singura scapare: biblioteca Artevlede.
Incerc sa ma adaptez si sa ma readaptez la situatie.
Stiu ca majoritatea dintre voi nu va vedeti capul de licenta, sesiune, proiecte si alte alea, dar mai stiu ca multi dintre voi vara asta veti fi absolventi de “Cuza”. Sper ca si eu printre voi. 
Asadar, blogand nitel, am dat peste proiectul asta. Proiectul are si un blog, si il gasiti aici.
Ce isi propune? Vedeti pe site, si scriu si eu aici:
“Promovarea valorilor culturii, ştiinţei şi civilizaţiei prin realizarea unui parteneriat public-privat, cu implicarea absolvenţilor (alumni) Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a personalităţilor culturale, ştiinţifice şi a reprezentanţilor mediului socio-economic. “
Motive pentru a deveni membru? Scrie tot pe site, si redundant cum stiti, le afisez si eu:
5 motive pentru a deveni membru:
-
Rămâi “conectat” la Cuza
-
Reprezinţi o parte importantă din imaginea Cuza
-
Contribui la dezvoltarea “reţelei”
-
Ţi se oferă sprijin şi poţi sprijini pe alţii
-
Rămâi în memoria Cuza
Pare o idee buna, insa probabil voi, care ii simtiti pulsul mai de aproape, o cunoasteti mai bine. Daca nu, check it out!
Dupa ce am avut nasoale cu netul, acum, mai grav, am nasoale cu calculatorul, care se pare ca s-a suparat si nu mai vrea sa raspunda, se simte probabil neglijat si nealintat, asa ca in ultimele zile atentia mea e indreptata aproape in intregime spre reabilitarea micutului.
Pana una alta e cam 12 juma’, si sunt in Bruxel, pe alt comp, asteptand pana al meu trece toate testele medicale. Si din lipsa de alte noutati cu aer pozitiv, va arat o serie de spot-uri extrem de reusite, facute pentru firma cu care eu am conflict personal. Dar agentia care le-a lucrat si-a facut bine treaba, iar eu asta apreciez. Fara prea multe vorbe, iata!
Cum sa lamuresti tu lumea ca Telenet ofera doua luni de internet gratuit, de proba adica… Cum sa le spui ca beneficiaza de un avantaj, de un avans, de puterea deciziei ulterioare unei perioade de proba? Ei bine…
Destul de creativ zic eu. Ce-i drept, antilopele nu stiu daca mai au sansa sa mai returneze serviciul, daca nu sunt multumite. Dar … treaba lor!
AAA!!! Apropos de treaba lor! Iata un spot pe care ni l-a aratat profa de marketing la curs, la capitolul “universal humouristic appeal”. Si cu asta inchei promit!
V-am pupat!
Seara buna finutzilor.
Se pare ca tata Leo avea dreptate cand spunea ca de obicei e mai important cum spui ceva decat ceea ce spui. Mesajul, continutul, isi modifica sensurile, conotatiile si influentele transmis in diferite moduri. Slujba noastra, atat ca oameni, cat si ca specialisti in comunicare, e sa gasim acea cale unica de a ne transmite ideile. Viata e plina de Unique Selling Propostions.
Castigator de Cannes in 2008.
V-am pupat!
Salutare amabilior.
Iata ca si la case mai mari se poarta “batalia berii”. Numai ca in cazul acesta nu mai e vorba de bere si de sarbatoarea asociata, ci de companii uriase producatoare de masini. Insa pe planul comunicarii, situatiile sunt oarecum similare. Trebuie remarcata totusi calitatea mult superioara a ideii, ca sa nu mai vorbesc de executie si implicit de marimea bugetului. Pentru mine insa, conceptul, insight-ul e unul forte. Strong! Original! Makes a point! Oare urmeaza replica?
V-am pupat!
Seara buna extrovertitilor!
E luni. Luni seara. Nimicul e in elementul lui, ocupat si obosit.
Abia am venit de la ultimele filmari pentru spot-ul de promovare a Mocoma pe care trebuie sa-l dam gata pentru Digital Storytelling. Inainte de asta am lucrat cu echipa pentru ultimul studiu de caz pe care trebuie sa-l rezolvam in cadrul Pr Cases. Si mai inainte de asta am fost la ora de Photoshop care nu s-a tinut pentru ca si anume computerele se miscau prea lenes. Citez din profesor: “E imposibil sa predai Photoshop aici daca iti ia 5 minute sa schimbi unealta” ) Na, si s-a contramandat. Aceasta e o zi obisnuita a unui mocomist silitor. 
Pleaca la 9(a.m), se intoarce la 11(p.m).
Daaaar, si mai inainte de toate astea am fost la Lille. Mai exact sambata. A fost excursie pe care am organizat-o eu impreuna cy Vytenis, pentru toti colegii, si a fost principala noastra munca pentru Event si Project Management. Ghidati de profa, de sigur. Ghidati, nu ajutati, e foarte important. E poate cea mai imprasiata persoana pe care o cunosc in mediul universitar. Din cauza promptitudinii ei proverbiale, am reusit sa stam cu sufletul la gura pana in ultima clipa, iar in ultima saptamana sa nu stim inca daca avem buget, daca mergem cu trenul, cu autobuzul, cu farfuria zburatoare etc. Dar pana la urma s-au aranjat toate, si am fost.
Asta e invitatia. Sa nu radeti.
Ziua nu a inceput bine deloc. Ploua, eram adunati toti in Piata Sudului (in traducere) si autocarul inca nu venise. Programul nostru depindea exclusiv de vreme. Autocarul a venit. Ne-am suit cu totii, dar ploaia nu dadea semne de continenta. Si noi planuisem un picnic in parcul din centrul oraslui pentru pranz, care pica din start. Asa ca trebuia sa gasim solutii…
Am imaginat tot felul de scenarii, inclusiv ipoteza in care ziarul profei avea dreptate si in dupa-amiaza respectiva urma sa fie o vreme mai blanda. Profa urma sa mearga la un muzeu, sa vada care e treaba, in cazul in care am fi avut nevoie de un obiectiv in interior din pricina de furtuna. Insa, cand am ajuns, ploaia intrase in stand-by.
Mai sus, Vytenis distribuia asta:
Ideea era sa le dam niste indicii, si sa ii lasam pe ei sa ghiceasca despre ce e vorba la fata locului, moment in care talentul meu de ghid isi intra in rol, si le furniza informatii suplimentare. Cine ghicea, primea o briosa. Asta a fost o idee spontana, si destul de costisitoare. )
In fine! Am ajuns acolo, si am reusit sa ne urmam planul. Marea problema era cu pranzul, pentru ca nu puteam face picnic-ul. Insa primim un mesaj de la profa. Ce zicea? Ca in fata la muzeul cu pricina erau amenajate corturi pentru PICNIC!!!! Ei na, ziceti si voi!
Mai intai le-am facut o poza de grup, sa avem dovada!!
Apoi am baut o cafea in una din cele mai de fitze patiserii din Lille, care, spre surprinderea tuturor, nu a fost jupuitor de scumpa. Iar cafeaua deliciosa.
Am vazut catedrala ciudata pentru a doua oara:
Dupa ce am luat pranzul, ne-am indreptat catre piesa de rezistenta a programului nostru: Gradina Zoologica! Pot spune doar ca am avut reactii foarte pozitive, inclusiv din partea profei, care cu toate ca a locuit in Lille, nu stia de existenta obiectivlui.
Unii dintre colegi si-au amintit de vremurile copilariei un pic mai mult decat ne-am fi imaginat noi:
Per total, proiectul a fost un succes, si ne-am demonstrat si flexibilitatea in adaptarea la conditii vitrege. Ce-ti mai poti dori?
Acum sa vi-l arat si pe Voiajor.
I-e foame in continuu.
V-am pupat prieteni!
Cred ca era Hagen Dazs. 
Eddie rullz!
Genial! Si se potriveste ca o manusa pentru unul din proiectele la care am de lucrat pentru scoala. Nu va ganditi la prostii . )
Nike demonstreaza inca o data ca traiste din si prin comunicare. Clipul e regizat de Guy Richie (poate va suna familiar, e sotul Madonnei, in caz ca nu au divortat inca). Superb lucrat!
V-am pupat!
Dupa-amiaza insorita, preferatilor!
Iata ca dupa ce v-am ametit de cap cu spot-ul despre web 2.0, care, trebuie precizat, ne-a fost prezentat la scoala, revin cu un articol mult mai calm. Ca sa termin repede cu 2.0, trebui sa apreciez faptul ca oamenii de aici se misca foarte repede in materie de actulizare de materii, pentru ca web 2.0 e o parte componenta “Multimedia”, care e pentru 4 credite. Si web 2.0 nici macar nu e un program, nu poate fi vorba despre o tehnoligie unitara, e pur si simplu vorba de un “trend”. De o miscare, de o tendinta. Despre ce e vorba, cred ca filmuletul a fost destul de ilustrativ, insa pe mine ma surprinde cum o tendinta a ajuns sa fie numele unei materii pe care o invatam la scoala. Ei bine, abia aici intervine conceptul de flexibilitate a procesul de predare-invatare, iar intr-un mediu atat de dinamic cum e cel al comunicarii, acesta devine absolut esential. Asadar, bravo voua celor de la Artevelde, aveti niste minti deschise. Felicitari!
Boon! Acum ca am lamurit-o cu asta, sa trecem la ce voiam initial sa va arat. In weekend mi-am luat liber ca de obicei, si am fost la Bruxelles. Insa, duminica, am facut o mica escapada la mare. Si nu la orice mare, la Marea Nordului. Avand in vedere vremea extraordinar de neobisnuit de calda , coroborata cu amploarea mult mai mare a tursimului de weekend, care aici e aproape exclusiv legat de litoral, toata lumea numai acasa nu avea chef sa stea.
Prima dilema: masina sau tren? Duminica era “Ziua fara masini”. Dar am zis…cine respecta totusi ziua asta? Daca si cand ploua ajungi sa te opresti pe autostrada, dapoi acuma cu ditamai soarele stralucind si 27 de grade afara, nu prea poti sa iti imaginezi ca vei merge fluierand pana la mare. Dar ce te faci daca ei chiar o respecta? Nu o sa ajungi sa ai un tren ca in vestitele poze din India, cu oamenii care se urca pe el ca furnicile pe prajitura?
Luam decizia: Tren! Eu, Dani si Ovi! Inca de la metrou ne-am dat seama insa ca treaba nu e tocmai roz: metro-ul mergea la gara, si 90 la suta dintre pasageri purtau palarie de soare, si carau dupa ei o geanta mai mult sau mai putin de plaja. Adica, ii vedeai de la o posta ca au si ei aceeleasi imagini ca si tine in cap: valuri, mare, soare, plaja, lene, nisip, terasa etc. Aproape ca se citea pe fata lor. Clar am zis, sa vezi ce va fi in tren.
In tren: am mers intre vagoane ) In Blegia!!! nu sunt trenuri cu rezervare (ca bietul accelerat de la noi) deci nu ai locul tau. Fiecare se asaza unde pofteste. Daca are unde! Ei bine, acum, nicio sansa. Ca sa nu mai zic ca aici pe monitoarele din gara (da, au monitoare) exista rubrica speciala pentru intarziere. Deduceti voi ca se intampla des sa intarzietrenu’, din moment ce are rubrica dedicata. Si de cele mai multe ori e folosita, va asigur eu. Ovidiu spune cu intelepciune: “Japonezii si-au cerut scuze pentru 3 minute de intarziere pe an! Pai astia nu au suficiente cifre sa adune intarzierea la sfarsitul anului” Desigur, trenul intarzia. Si plecase de colea, tot din Bruxel, de la Gara de Nord.
Mers intre vagoane. Ajuns dupa schimbare la Bruges finalmente la Knokke, un fel de Olimp al lor. Sau Mamaia mai nou. Adica, concentratia de masini de peste 100.000 de euro pe km patrat e semnficativ mai mare decat cea a cosurilor de gunoi sau a stalpilor de electricitate la un loc. Dar pe noi nu asta ne interesa: UNDE-I PLAJA AIA!!!????
Miroul de mare incepea sa se simta, si dupa ceva slalom printre pensionarii care populeaza intens statiunea ajungem si pe faleza. Abia asteptam sa ma trantesc cu fundul in nisip, ceea ce am si facut. Marele meu regret e ca am fost suficient de uituci incat sa nu luam cu noi niciun aparat de pozat. Asa ca am facut poze putine, cu telefonul meu. Iata ce am vazut:
Uite cate plaja!!! Fluxul e de vina!
Cam cat de exclusivista poate fi statiunea, se vede din ce jocuri joaca ei pe plaja. Noi jucam fotbal, volei sau frisbee. Ei bine, aici se joaca polo. Si nu in apa.
Da, au inchis cam un hectar de plaja ca sa faca teren de polo, adica alerga niste cai si dau cu un fel crosa intr-un fel de minge care trebuie sa ajunga intr-un fel de poarta.
Aici va arat doua lucruri: oamenilor de aici le place la nebunie sa se dea cu barca, iar apa e de-a dreptul…maro.
“Iisus mergea pe apa. Acum va dati seama si de ce, doar nu ai sa innoti in ea!!!” ) Vorbe graite de comentatorul meciul de polo.
Plimbandu-ne pe faleza am vazut asta: avion pe doua roti
Si piesa de rezistenta: nu ai voie sa Bati apa!!! )
La intoarcere, ne-am ighesuit in vagonul de-a-ntaia, pentru ca numai acolo am mai putut intra. In restul (vreo 10) oamenii era pur si simplu in usa. Usa vagonului. Of mi-am zis! Cine i-a facut pe belgienii astia asa zelosi? Chiar trebuiau sa respecte “Ziua fara masini”?????
Noroc ca nu mergi mult cu trenul, oriunde te-ai duce pe aici. Asa ca deplasarea a fost benefica. Am lenevit indelung si ne-am relzaxat la soare, ceea ce nu va spun cat de mult imi lipsea.
Urmatorul post: Gent by night! Stay posted
V-am pupat!
Frumos lucrat, insa pe mine ma sperie putin.
comentarii recente