Duminica relaxata, ingeniosilor.

Macar pentru voi, pentru ca eu am de lucrat de zor la doua proiecte pe care trebuie sa le predam saptamana asta. Dar nu va obosesc cu asta. Mai bine va spun ca ieri jumatatea de zi mi-am petrecut-o in Franta, mai precis in Lille.

Eu si Vytenis pe tren. Toate bune si frumoase, amandoi lipiti cat mai strans ba de spatarul scaunului, care de geamul trenului, nu prea aveai cu cine sa stai de vorba. Insa cu 10 minute inainte de a ajunge, ne-am trezit brusc, pentru simplul fapt ca s-a facut intuneric. Si era ora 10 dimineata. Acuma stateam amandoi lipiti de geam, dar cu ochii cat cepele. Exact deasupra orasului se adunasera niste nori neegri apocaliptici care numai a vizita si planning de excursie nu aduceau. Fireste ca a inceput sa ploua cand ne-am dat jos din tren, insa, nu a durat mai mult de 5 minute. Pana ne-am dezmeticit noi ce trenuri avem de intoarcere, ca prin minune, locul norilor a fost luat de un soare strengar care ne speriase de dimineata prin absenta lui.

Total straini de comunitatea respective, si cu obiectivul major de a gasi locuri intersante de vizitat pentru viitoarea excursie cu toata lumea, pe care noi va trebui sa o administram/organizam/monitorizam.

Piata centrala, oficiul de turism, harta, parca se mai limpezeau lucrurile. La prima vedere, nimic deosebit, insa o asemanare mai mult decat evidenta cu stilul belgian de a amplasa si de a construi. Dupa putina invarteala prin centru, am ajuns si in cartierul (foarte aproape, de altfel) numit Vieux Lille. Dupa nume, iti dai seama ca trebuie sa fie ceva foarte vechi. Intr-adevar, strazi inguste, case flamande, daca auzeai vorbindu-se franceza pe strada nu ai fi zis ca esti in Franta nici in ruptul capului. Se pare ca, de fapt, acest oras cu 200.000 de locuitori si METROU!!!! se odihneste pe un teritoriu flamand de fapt, dar inclus de francezi in patrimoniul lor. Totul e dragut, dar nu iese in evidenta. Nu frapeaza ca Bruges-ul, prin cladiri sofisticate, canale si poduri romantice, sau prin peisajele arhaico-burgeheze care te lasa fara aer in mica urbe sora. Nu. Insa nu e nimic care sa te faca sa spui ca mai bine nu veneai. E o plimbare placuta, recomfortanta, mai ales ca aproape tot ce e de vazut e concentrat intr-o arie nu foarte intinsa.

Ce am vazut? Iata:

Mai intai catedrala Notre Dame de la Treille, pe care am admirat-o numai din exterior. Era inchisa intre 12 si 14. Asta e, oricum mai venim o data.

Ma impresioneaza cata migala au avut oamenii astia decenii, poate si secole, sa ridice astfel de constructii. Nu doar mari, dar si foarte centrate pe detaliu.

Apoi am vizitat un loc absolut special, dar nu voi posta foarte multe poze cu el, pentru ca va fi surpriza noastra pentru excursia de grup. Cu siguranta veti vedea mai multe atunci. Insa pe mine m-a binedispus teribil, si am redescoperit entuaziasmul copilaresc frenetic ce zacea latent in mine de foarte mult timp.

Cunoscuta fiind pasiunea mea pentru flori de orice tip, iacata-ma-s si alaturi de un copacel lilleian proaspat inflorit.

In rest, in Lille poti gasi toate denumirile frantuzesti de strazi si piete pe care eu de exemplu le-am intalnit si in Paris, si in Bruxselles: (celebrul) Champ de Mars, Charles de Gaulle, Luxembourg ettzetera.

Rezumand, Lille mi-a lasat impresia unui oras furat, si adaptat, care nu impresioneaza in mod deosebit dar te binedispune daca nimeresti unde trebuie. La final, in timp ce asteptam destul de obositi in gara trenul, am intalnit cel mai tupeist porumbel (da, porumbel )) pe care l-am vazut in viata mea. Cred ca avea o slabiciune pentru sireturile mele:

A fost o zi frumoasa, care a culminat aseara cu o plimbare extrem de interesanta prin Gent, cu ocazie careia am descoperit orasul care m-a adoptat pentru cateva luni dintr-o cu totul alta perspectiva. Tare mult mi-as dori sa am un aparat care sa scoata foto bune la lumina scazuta. Dar ma descurc eu si cu asta, cu prima ocazie va arat si voua ce am descoperit.

Pana atunci,

V-am pupat!