You are currently browsing the monthly archive for aprilie 2008.
Hristos a inviat prieteni, va spun din toata inima!
Am simtit nevoia sa imi intitulez postul de astazi prin acest cuvant simplu pentru ca efectiv exprima starea mea de spirit, stare ce s-a nascut dupa ce am primit un cadou fantastic chiar in ziua de Paste. Cadoul acesta pe mine m-a facut sa zambesc si sa ma bucur sincer, si de aceea aleg sa-l impartasesc cu voi.
Despre ce e vorba. Astazi am venit de la Bruxel, dupa noaptea de inviere pe care am petrecut-o alaturi de Dani si Ovi, ei astazi plecand intr-o mica vacanta la Mallorca. Era soare afara, si dupa ce am carat bagajul sus, pur si simplu nu aveam stare. Ceva ma cerea afara din casa, ceva ma chema. Asa ca nu am stat foarte mult timp sa-mi inving instinctele si am iesit. Iar pasii m-au purtat catre un loc de vis, care imi alimenteaza sentimentul de continua descoperire a acestui oras minunat. N-o mai lungesc, si va arat:
Totul a inceput prin intrarea intr-un parc aparent micut si ordinar, cu copacei si iarba verde de stat pe ea. Primul lucru care m-a frapat insa a fost asta:
Ce cauta pesterele astea aici? Devenea interesant.
O mica oaza e verdeata in mijlocul orasului se intrevedea:
Pana si pietrele mi se pareau o opera de arta:
Apa si gastele nu puteau lipsi din peisaj:
Aici nu am putut intra, dar cred ca e frumos. Ma mai duc si alta data, poate nu-s gratii:
Petalele pe alee mi s-au parut ca o ninsoare de primavara incarcata cu lumina:
Nu am putut abtine sa nu ma urc pana sus pe podet:
Si cand credeam ca s-a sfarsit, am gasit locul asta:
Am salutat familia:
Am intrat in caverna:
Iar cand am iesit, am descoperit ninsoarea magica ce salasluieste pe apa:
Poftim pe drumul spre cer Alex:
M-am suit pe caverna, si sus am gasit minunea asta:
Si am luat cativa fluturasi cu mine:
Multumesc Doamne pentru cadoul pe care mi l-ai facut de ziua aceasta sfanta!
V-am pupat!
Sacrificiu. Ce cuvant! Ce concept! Ce emotie! Sa ne gandim, dragii mei, sa ne gandim.
Lumina in suflet, prieteni!
Daca ai vedea unu din asta in trafic, cum ai reactiona? 
Outdoor la o firma de asigurari! Insightfull.
Revin! V-am pupat!
Buna seara exceptionalilor.
Se pare ca nu e usor sa tii un jurnal zilnic, cand ai de-a face cu invazie de estonieni. Da, dragii mei, ati auzit bine, invazie de estonieni. Unul din cursurile pe care le fac aici se cheama PR (pe scurt), si e impartit in 3. De minoritati cred ca am mai pomenit eu pe aici, si de tantea din Estonia care dadea numai exemple din eterna si fascinanta tara natala.
Ei bine, chipurile minoritatile alea faceau parte din PR. De unde si pana unde, de ce, asta nu mai incerc sa-mi explic, nu e tara si nici momntul in care sa imi pun intrebari atat de dilematice. Dar am prezentat proiect, am facut si eseu, l-am trimis, am luat si A, in fine, a trecut. Ultima parte din PR urma sa se desfasoare saptamana aceasta, si se chema foarte misterios “Eastern European PR”. Pe post de profa, o tante din Finlanda, dupa spusele unchiului Jack. Ei bine, sa vezi si sa nu crezi. Primul curs. Tantea? Mai degraba o sari decat sa o ocolesti. Un accent fino-ugric pronuntat, dar asumat chiar de la inceput. A facut o gluma pe seama accentului ei chiar in primele 10 minute ale primei intalniri, incercand sa destinda atmosfera. Si ce zice? “Cred ca ati remarcat accentul meu FINO-UGRIC, dar nu-i problema, ca nici voi nu sunteti vorbitori nativi.” Ha! Ce-am mai ras!
Insa, punctul culminant inca nu era atins. Sa nu-mi cred urechilor. Sa stiti ca eu imi desfasor activitatea in Finlanda, insa, de fapt sunt nascuta si crescuta… (ghiciti unde!!!)…in…..tam ta taammm…….. ESTONIA!!!!! Si rade. Eu sincer m-am speriat, am crezut ca a pornit un motor diesel din vreun dulap din sala cand a inceput sa rada. Eu ras atat de baritonal la o femeie inca nu am intalnit. Dar, in Estonia, totul e posibil.
Partea cea mai intersanta e ca acest modul a durat de marti pana vineri, doar 4 intalniri a cate 3 ore, vineri fiind ziua in care noi a trebuit sa prezentam proiecte in echipa. Ce? Nu-ti ajung 3 zile sa vezi cu ce se mananca materia si sa faci si proiect final? Ei cum sa nu? In Estonia, totul e posibil! Pe de alta parte, e singura profa de pana acum care ne-a pus sa scriem “eseuri” la sfarsitul fiecarei intalniri ca sa ne exprimam ceea ce am castigat noi din ceea ce ne-a impartasit ea cu atata darnicie. Mie personal nu mi s-a parut nimic dificil, dar am constatat ca printe alti colegi (excluzandu-i in intregime pe cei din Romania) exista o reticenta acuta fata de gestul de a scrie pur si simplu, pentru ca sarcina nu era nici pe departe dificila. Le e frica de a scrie. Cred ca le lipsesc tastele, nu stiu. Toata treaba a culminat la ultimul curs inainte de prezentare cu manifestarea de catre colegi a preferintei pentru a pune intrebari (stupide de altfel) pentru a trece timpul, in loc de a scrie 2 fleacuri 3 prostii despre ce ai bagat la hard disk. In fine, majoritatea decide, si eu ma conformez. Preferam sa scriu totusi.
Ei bine, pe cat de demanding a sunat la curs, pe atat de incantata de fiecare prostie pe care a spus-o oricine astazi in timpul prezentarilor pe echipe s-a aratat tantea. Era in al noulea cer, toata un zambet, de parca il asculta pe Al Gore. O lume nebuna.
Astazi de altfel a fost o zi infernala, ca si ce de ieri de altfel. Trezit la 8, si scoala de la 9 pana la 5. Ieri chiar si munca suplimentara dupa 5. Insa ieri am asistat dimineata la o prezentare foarte ok din partea unui nene din departamentul de product marketing al Toyota Europe. Insa programul e full. Acusi vin si brief-urile pentru Advertising Case…eh….munci!
Si ca sa nu va plictisesc maxim:
Iaca si castelul pe care vi-l promisesem cu ceva timp inainte. De data asta l-am vazut si de aproape. Reamarcati va rog, in ultima poza, ca numarul macaralelor il intrece cu mult pe cel al bisericilor. Aici tot timpul se construieste ceva.
V-am pupat si acum ma culc ca mi-e prea somn!
Au revoir!
Seara buna distinsilor.
Voi fi scurt si la obiect, conform starii in care ma aflu in aceasta tarzie seara de marti. Pentru mine, student la comunicare, e foarte important ce se intampla la Olimpiadele Comunicarii. De ce? Simplu. Pentru ca acolo poti, in primul rand, sa ii auzi vorbind pe cei cu care vrei sa semeni, pe care ii admiri, pe care ii injuri sau pe care vrei sa ii depasesti. Esti norocos daca ii si vezi, pentru ca intotdeauna e mai spectaculoasa comunicarea integrata, chiar daca e vorba numai de un flux pupitru-sala, urmat de reflux desigur.
Personal, privilegiul de a-i vedea e trecut in categoria tabu, din motive lesne de inteles. Insa, daca se poate, vreau sa-i aud. Unde puteti si voi sa faceti asta? Aici:
Laborator de disectie: advertising comercial vs. advertising social
Managerii despre CSR: cat e adevar, cat e manipulare?
Blogurile – manual de utilizare pentru comunicatori
Laborator de disectie – PR comercial vs. PR politic
Stampila de pe frunte – primul pas spre nemurirea politica
Drumuri de cariera intr-o agentie de comunicare
Eu pana acum am reusit sa ascult integral laboratorul de disectie. Cel mai mult, dar la modul “foarte tare”, mi-a placut prezentarea dl-ui Sorin Psatta, Integrated Communication Director la BBDO, care povesteste foarte plastic cum s-a lucrat la una din cele mai de succes dar si cele mai controversate campanii sociale de anul acesta (care a inceput de fapt in 2007), si anume “Nu-ti abandona copilul in fata televizorului”. E foarte interesant cand nu vezi, ci numai auzi, pentru ca poti analiza cate lucruri poti afla despre un om doar prin intermediul variatiilor de ton, expresiilor si tonalitatii. Promit ca daca viitoare cand vorbesc cu cineva inchid ochii. Asadar, va sfatuiesc sa ascultati ce va atrage, daca si voi ca si mine nu ati fost acolo, si va recomand cu caldura ultimul fisier audio din lista.
V-am pupat si somn usor!
Buna ziua creativilor.
Astazi va propun o serie de spot-uri pentru Arnet si unul individual pentru Honda. Sunt de vazut seara cand va plictisiti, insa daca aveti rabdare, eu zic ca se merita sa le analizati.
Iata si prima executie, ce reprezinta o serie de spot-uri. Va rog, daca va apucati de uitat, nu va lasati pacaliti, si faceti-o pana la capat.
SI ce-a de-a doua, un spot pentru Honda Civic, foarte frumos lucrat. Enjoy!
Buna ziua din nou, ostenii mei.
Weekend-ul asta, dragii mei, am fost prezent in capitala. Venit de vineri, cu scopul precis de a-i vedea pe ai mei parinti adoptivi de Belgia, am avut si un obiectiv mai pragmatic, si anume sa-mi scanez doua carti capitale.
Vineri ca vineri, cioace, ceai si povesti. Sambata insa, ne urcam in masina cu destinatia Atlassib, sa ridicam pachetul trimis de bunica. Gasim locatia, ridicam gentoiul, il azvarlim in portbagaj, hai acasa. Insa, pe drum, ce se gandesc ghidusii mei “parinti”: Hai repede acasa, lasam pachetul, luam aparatul, si mergem la Gare Centrale. Pffu am zis, dar ce facem acolo? Pai mergem la Anvers. A ok zic, mergem cu trenul, ce frumooos. Numai ca dupa ce am facut escala acasa, GPS-ul setat de Dani ma baga numai prin tuneluri. Deodata vad ca am intrat pe autostrada. Guys, asta nu e drumul spre Gare Centrale!!! Ei cum nu??? Gare Centrale din Anvers, tinere. Buuun! Dar ce facem la Anvers? Pai cautam un hanorac galben! How cool is that?
Juma de ora intre Bruxel si Anvers, alta juma de ora 3 km de la intrarea in Anvers pana in centru. Cu ochii cat cepele dupa locuri de parcare, fac niste giumbuslucuri, ca nu puteam sa trec neinjurat prin centrul Anvers-ului, si in final gasim o parcare. Marfa. De acum la picior.
Oras cu tramvaiuri urate, dar urate tare, mai simpatice la Iasi, cu mai multe magazine de posete decat alimentare, chipurile capitala modei in Belgia, strazi si cladiri specifice zonei: inguste si intortocheate. Si invers.
Insa in piata centrala, unde musai tre sa fie o ditamai catedrala, de data asta am vazut ceva in premiera. Iata:
Prima catedrala din Belgia si Franta la un loc la care s-au zgarcit la materiale ) Au zis ca e de ajuns un turn, la ce oare ne trebuie doua????? Plus, arata mai cool. 
Acuma ma amuz ei eu, nu stiu de ce e oloaga, dar eu m-am amuzat teribil de eventuala economie pe care au facut-o cand au construit biserica.
Din cauza vremii nefavorabile, nu am reusit sa vedem altceva decat multe multe magazine, biserica repectiva, si un pub din vecinatate, foarte original de altfel. Iata si de ce:
Era plin de sfinti!!!
Nu stiu eu cat de bine se impaca sfintii cu licorile pe care le poti savura in pub-ul cu pricina, dar stiu ca amenajarea e de nota 10. Nu si servirea insa, pentru ca in acest loc mi-a fost dat sa intalnesc cea mai nesimtita ospatareasca din cate am vazut pana acum. Comandam 2 ceaiuri, o bere si un platou de sunca si cascaval, ne era nitel foame. Right away, face. Aduce ceaiurile, aduce berea. Sunca si cascavalul sunt pe drum. Ooo, super! Trec 10 minute, ii facem semn. Yes! Ham and cheese, on the way! Bine, inseamna ca le aduce totusi. Alte 10 minute. Genial ursule: vine, ia lumanarea de pe masa, o aprinde, dupa care ne intreaba: ati comandat cumva sunca si cascaval??? Noi: DAAAAAAAAA!!!!!!!!!! ce crezi ca asteptam aici, nu vezi ca am mancat si pliculetul de la ceai???? Imediat le aduc, face. Faza cu lumanarea a fost foarte tare, dupa ce a plecat, am suflat si am stins-o sa vad, oare mai vine si o mai aprinde o data??? Inca 10 minute, iar noi ne pierdem rabdarea, si desigur, si timpul. Ii facem semn sa aduca nota, iar ea, foarte POLITICOASA: da, desigur!!! Aduce nota pentru bauturi, nu zice absolut nimic de sunca aia blestemata pe care am asteptat-o juma de ora, iar noi…..eu cel putin….ma inchinam la sfintii de pe pereti. Incredibil!
Am fugit acasa repede repede. Ploaia s-a oprit desigur cand am plecat din Anvers, nu putea vremea belgiana sa-si piarda simtul umorului chiar acum.
Iar acum, ca sa radeti putin:
Am I cool or what? ))
Hai, a la prochaine fiilor. V-am pupat!!
Buna ziua romanilor. Reclama asta e pesimista rau, dar m-a facut sa rad cu lacrimi. J’ai des oiseaux. )))…………La multi ani tuturor celor cu nume de flori, ca sa-mi fac campanie nu alta! V-am pupat!
Se pare ca ori wordpressu are o problema, ori vodprodu, ori eu, si nu vrea sa-mi arate filmuletul. Insa cu un mic click pe link-ul cu youtube, va amuzati si voi.
Apreciati va rog gararea carutei cu spatele! Insane!!!
Seara buna creatinionistilor si evolutionistilor.
Stiu, au trecut 2 zile, stiu. Insa, v-am prevenit, un infern informational m-a gazduit si nu prea da semne sa ma lase sa ies mai devreme de iunie. Insa important e sa mentin legatura cu voi, dragii mei colegi si prieteni, si asa voi face, mort-copt.
Asa ca ce pot face altceva decat sa va spun o noua poveste? Incep prin a spune ca belgienii nu vor inceta niciodata sa ma uimeasca. Pozitiv, negativ, indoielnic, extravangat oricum, sunt mai mult decat convins ca nu o vor face.
Astazi dimineata m-am trezit la 7 jumate cu scopul de a ajunge la conferintele dedicate Zilei Internationale, la care aveau sa participe activ si doi profesori romani, printre care si distinsul nostru domn profesor Gheorghe Farte, avand-o alaturi ca si compatrioata si colega de breasla pe doamna Adela Rogojinaru. Asadar m-am trezit, dar nu m-am ridicat din pat mai devreme de 8. Stiam ca trebuie sa ajung undeva, dar facand ochi realiam din ce in ce mai profund ca nu stiam unde e acel undeva. Datorita unei ERORI de comunicare, ni s-au comunicat TOATE detaliile referitoare la aceasta zi, mai putin locatia!!!! cu o seara inainte am trimis cateva mailuri, in speranta ca dimineata voi avea cel putin un raspuns in casuta de mail. Ei bine, nu aveam. S-a rezolvat problema printr-un mesaj, dar agitatia care m-a cuprins afland ca locul unde trebuia sa ajung cam in 25 de minute, eu fiind inca in “pijamale”, se afla in cealalta parte a orasului, nu v-o pot descrie in cuvinte. Poate doar in imagini, dar nu le am. Ajung totusi cu limba de-un cot acolo la timp, ma vad cu colegii, si intram pentru prima conferinta. Cathie Burton, communcation manager la Consiliul Europei. O caruta de ani de experienta in spate, fosta jurnalista pe la Reuters, The Guardian etc, englezoaica, accent specific, tinuta office, discurs modern, cu filmulete, ancorat in realitate, glumite la locul lor, face o prezentare corecta. Nu senzationala, dar corecta. INSA!!! Totul decurgea firesc, pana la momentul in care anunta ca, unul din instrumetele de comunicare pe care le-a gandit ea asa, a fost un CD cu imnul UE, si anume Oda bucurosului Beethoveen, in diferite versiuni. Haideti sa va fac o demonstratie, zice. Incepe cu versiunea la pian. Foarte frumos. Urmeaza versiunea la vioara. Dragut, suna bine. Si acuuum, ne pregateste ea plina de entuziasm si frenezie, veti asculta cea mai de succes versiune a odei, si anume, citez, “the gipsy version”. Tradus, versiunea tziganeasca, sau rroma, desigur. Cel putin noi romanii am ridicat nu una, ci ambele sprancene. Ok, am zis, muzica tiganeasca e totusi cunoscuta in Europa, nu ar fi chiar asa o mare surpriza sa prinda la public. Surpriza cea mare a fost abia dupa ce a inceput melodia. Trebuie sa precizez mai intai ca suna, ca sa nu spun ca dracu’, suna amuzant. Dar, in secunda doi, incepe sa se invarta intr-un stil foarte ciudat, cu niste miscari alienate, si se napusteste asupra catorva participanti cuminti din sala, printre care si directorului departamentului de comunicare de la artevelde, ii ridica de pe scaun, si incearca sa-i includa oarecum in dansul ei tribal. Directorul, ca directorul, din politete, nu putea sa nu se conformeze, totusi era invitata lui. O invarte de doua ori, dar mai departe nu a mai stiut ce sa faca. Ceilalti doi studenti rapiti de acea proaspat transformata dansatoare, se uitau unul la altul ca magarul la poarta noua, incercand pe de o parte sa se miste, iar pe de alta parte sa prinda momentul prielnic pentru a se lipi inapoi de scaunele lor primitoare.
Ei bine, acela a fost momentul cand am alunecat pe scaun atat de mult incat abia mai sesizai ca sunt in sala. Toata lumea “dadea cu barba de podea”, inclusiv eu, dar in acelasi timp, mie personal mi s-a facut pielea de gaina. Penibilul insa nu s-a oprit aici. Dupa ce fatidica versiune s-a incheiat, ce-mi aud urechilor????!!!! Acum, dupa ce am dansat si ne-am dezmortit, vom asculta versiunea HIP HOP! Voi mentine reactia mea in termenii de argou specifici stilului muzical anuntat: Bitch say what? Come again????? Cum adica versiunea HIP HOP a SIMFONIEI a 9-a a lui Beethoveen??? Nu serios? Oare demonetizarea unei valori si kitsch-ul pot atinge culmi mai inalte? Desigur, piesa suna nu nepotrivit, ci de-a dreptul obscur. Pielea de gaina mi-am pastrat-o volens nolens pana la finalul prezentarii, final in care eram de-a dreptul naucit.
Marcat de aceasta experienta, impreuna cu colegii il asteptam pe Monsieur Farte sa-l salutam si sa-i uram succes la prezentare, pentru ca noi aveam sa participam la conferinta Adelei. Buun. Mergem chipuirile jos, in alta sala, unde ar fi trebuit sa fie conferinta cu pricina. Unde credeti, chiar in sala unde se organizase bufetul. Scaune nu mai erau, asa ca le-am carat de dincolo. Asteptam sa strige o tante toate numele de pe lista (trebuiseram sa ne inscriem anterior prin mail), moment dupa care sa ajunga la concluzia ca listele sunt gresite, si ca Adela ar trebui sa fie sus, iar George jos. Cara-te iar sus, cu catel, cu purcel, fara scaun, lasa-l acolo. Acolo, Adela tine o conferinta fara dans, corecta si aceasta, putin cam agresiva, dar dupa cum am aflat, e doar stilul dumneaei, nimic mai mult. Agresiva in sensul bun, si anume prezentarea era menita sa fie inteleasa doar daca ramaneai 100% din timp conectat la ce se spunea. La final, ca romanii, am fost si am salutat-o, si am felicitat-o, schimband cateva vorbe de dulce cu dumneai.
Am plecat de acolo, nu inainte sa avem o discutie foarte interesanta, inductoare de consensuri unanime cu privire la stilul belgienilor cu dl prof. Farte. Dar, rezumatul va urma intr-un post ulterior.
Ma duc tinta intr-un loc pe care il remarcasem mai de mult, si fiind soare afara, mi-am spus ca nu pot rata momentul. Impartasesc cu voi:
M-am topit cand am gasit strada asta. Orasul e frumos acum, e verde si viu. Voi iesi mult mai des, il voi descoperi, si vi-l voi arata si voua. Vremea sa fie cu noi.
V-am pupat, insa revin.
Invata-i domne, ce-i cu atatea molecule, ce-s alea?Pe langa faptul ca isi propune sa vanda vopsea, cred ca acest spot incearca sa surprinda si o mica nuanta a invatamantului mioritic. Sau, poate mi se pare mie…
from www.youtube.com posted with vodpod
+ 2 print-uri si un ambiental care mi-au placut. Ambiental-ul mi se pare extrem de reusit.
V-am pupat!
comentarii recente