Vreau sa fiu ministru

Seara buna genialilor!

Ei bine, nu am mai fost la Waterloo, cica nu ar fi mai mult de vazut decat un camp si un monument in varful lui. In ultimul moment ne-am hotarat sa dam o tura prin cartiere din Bruxelles unde poti sa vezi case si proprietati faine. Nu eram foarte incantat la inceput, insa imi indeplineam constiincios rolul de sofer si am sarit de urgenta in masina. Ghidati de GPS, mai exact sau mai putin, ne-am invartit de vreo 3 ori pana cand am trecut printr-un parc si am ajuns intr-o zona, nu foarte departe de centrul aglomerat de altfel, dar parca desprinsa de pe alta planeta. Si chiar in buricul targului. Dar si in buricul parcului, unul de-a dreptul impresionant, nu atat prin amenajare si peisagistica (aspect la care mai au de lucrat in comparatie cu fratii frantuzi de la sud-vest) cat prin dimensiunea considerabila si prin verdele uniform si viu ce anima metropola.

Iata ce inteleg ei prin parc. Se pare ca romanii au o problema cu zburatoarele din Briusel )

Uite ca si ei taie copacu’  in mijlocu’ parcului

Ei bine, dupa ce am trecut de parcul cu pricina, dupa cum spuneam am ajuns pe un taram care parea din alta parte, numai din universul meu obisnuit nu. Ce va vine in minte cand auziti complex rezidential? Cam cu ce imagine il asociati? Eu personal, traind in Romania, il asociez cu o adunatura de vile care mai de care mai mari si mai lipsite de bun gust, construite fara nicio noima, care transmit un singur mesaj: “Am bani si imi trebuie o casa mare in care sa-i pun. Eu de fapt traiesc alaturi.” Desigur, mai sunt si exceptii, asta e clar, dar sunt prea rare, si majoritatea pe la munte.

Ei, ei nu am munte. Dar au aici la ei un complex cu case una si una. Mari, mici, toate merita sa te indragostesti de ele. Fiecare are ceva de spus, are un mesaj de transmis,  fiecare impresioneaza prin simplitatea cu care este trata grija pentru detaliu. De la potecuta care duce la usa de la intrare, pana la ornamentele din jurul geamurilor, de la gradina pana la decorarea hornului, totul arata impecabil. Nu vreau sa-i laud prea tare, dar nu pot sa ma abtin. Chiar as fi curios cati dintre ei sunt belgieni. Dar pana la urma asta conteaza mai putin. Ramai efectiv cu gura cascata. Vrei si tu. Si deja incepi sa te gandesti ca tu cand iti faci casa, asa ai vrea sa arate. Sau asa….sau mai bine asa…. Nu te poti hotara, toate au acel ceva al lor care le face speciale. Spatiul pe care sunt amplasate nu e nici pe departe urias, ba din contra. Insa modul cum au stiu sa-l valorifice e de-a dreptul fantastic. Si chiar atunci cand vezi cate o casa care sta pe o bucata mai mare de pamant, chiar si atunci vezi ca au stiut sa sistematizeze totul incat sa arate cochet si elegant. Peisagisti profesionisti, decoratori, arhitecti nu stiu. Dar e altceva. Pe mine m-a impresionat o casa mare ce-i drept (o fi sechele????) . Insa elementul care m-a frapat a fost acoperisul parca tipic maramuresan  alcatuit integral din stuf. Desigur arhitectura casei nu avea nimic de-a face cu romanescul, sau poate nu mi-am dat eu seama. Insa proprietatea era intr-adevar una care inspira lux pur. Unchi-miu remarca sec: “Asta-i ministru!” O sa va arat niste poze, ca mai mult nu pot sa fac. Insa imi pare rau ca din cauza orei la care am fost acolo, lumina nu era nici pe departe suficienta, si unele fotografii nu au cea mai buna calitate. Fara indoiala ma voi intoarce si voi poza fiecare frunza si fiecare caramida care-mi plac. Pana atunci, va las sa va faceti o idee.

Casa cu stuf, din pacate neclara, dar totusi graitoare

In general nu prea au garduri, decat doar decorativ

Magnolia din curtea omului

Dintre toti, numai Ovidiu a reusit sa se uite la camera. Noi ceilalti eram inca fermecati…

Sper sa va pot arata in curand in detaliu si mult mai expresiv frumusetea acestor mostre de amenajari exterioare extrem de reusite. Si fara sa bata la ochi.

Eu, dupa ce am vazut toate astea, am simtit nevoia sa ma exteriorizez. In prima poza se infiripa dorinta, in cea de-a doua deja se manifesta libera.

dsc_0562.jpg

dsc_0563.jpg

V-am pupat!

Scara slabiciunilor

Ziua buna sturlubaticilor.

Pe cand va povesteam despre gunoi si cat respect merita el din partea noastra, va mai spuneam si ca o sa va arat scara pe care era sa-mi rup gatul nu o data, si care oarecum te face la psihic, pentru ca e ultima. Am de urcat multe serii de scari pana ajung sus la mansarda mea, dar ultima le bate la fund pe toate. E de departe cea mai inclinata si cu treptele cat mai inguste si mai mici posibile. Ei bine, iata instrumentul de tortura.

dsc_0499.jpg

Ar trebui sa ma vedeti agitat foc cand ma grabesc sa plec, in intarziere fiind desigur, cum alerg prin casa ca nebunu, ma incalt intr-un picior, imi pun fularul aiurea, sacoul cu un buzunar inauntru, sosetele pe dos, cu limba de-un cot iar cand ajung la scara parca sunt din alt film. Pasesc tacticos numai cu calcaiele pe treptele de 10 centimetri, exact ca in filmele cu Charlie Chaplin. Imediat ce se termina seria, o iau la fuga din nou pe hol, inchid usa de la casa, imi iau demaraj, si fireste, imi amintesc ca mi-am uitat borseta.

Hai sa va mai arat ceva si apoi plec la Waterloo cred….inca nu e sigur.

dsc_0506.jpg

Dap! E in baie la mine. Si mai e si bilingva )

V-am pupat!